2 Cronici 18

Iosafat a avut bogăţii şi slavă din belşug, şi s-a încuscrit cu Ahab.

După câţiva ani, s-a pogorât la Ahab în Samaria. Ahab a tăiat pentru el şi pentru poporul care era cu el un mare număr de oi şi boi, şi l-a rugat să se suie la Ramot din Gallad.

Ahab, împăratul lui Israel, a zis lui Iosafat, împăratul lui Iuda: „Vrei să vii cu mine la Ramot în Galaad?” Iosafat i-a răspuns: „Eu ca tine, şi poporul meu ca poporul tău, vom merge la luptă împotriva lui cu tine.”

Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.”

Împăratul lui Israel a strâns pe prooroci, în număr de patru sute, şi le-a zis: „Să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Dumnezeu o va da în mâinile împăratului.”

Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, prin care să-L putem întreba?”

Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi proroceşte nimic bun, nu proroceşte niciodată decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească aşa împăratul!”

Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător, şi i-a zis: „Trimite să vină îndată Mica, fiul lui Imla.”

Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, şedeau fiecare pe scaunul lui de domnie, îmbrăcaţi cu hainele lor împărăteşti; şedeau în locul de la intrarea porţii Samariei. Şi toţi proorocii proroceau înaintea lor.

Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier, şi a zis: „Aşa vorbeşte Domnul: „Cu aceste coarne, vei bate pe Sirieni până îi vei nimici.”

Şi toţi proorocii au prorocit la fel, zicând: „Suie-te la Ramot în Galaad, căci vei avea izbândă şi Domnul o va da în mâinile împăratului.”

Solul care se dusese să cheme pe Mica, i-a vorbit aşa: „Iată, proorocii cu un gând prorocesc de bine împăratului; cuvântul tău să fie dar ca şi cuvântul fiecăruia din ei! Vesteşte de bine!”

Mica a răspuns: „Viu este Domnul că voi vesti ce va spune Dumnezeul meu.”

Când a venit la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să ne ducem la luptă împotriva Ramotului din Galaad, sau să-mi văd de treabă?” El a răspuns: „Suiţi-vă! Căci veţi avea izbândă, şi vor fi daţi în mâinile voastre.”

Şi împăratul i-a zis: „De câte ori va trebui să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”

Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor; şi Domnul a zis: „Oamenii aceştia n-au stăpân, fiecare să se întoarcă în pace acasă!”

Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus eu? El nu-mi proroceşte nimic bun, nu-mi proroceşte decât rău.”

Şi Mica a zis: „Ascultaţi dar cuvântul Domnului! Am văzut pe Domnul stând pe scaunul Său de domnie, şi toată oastea cerurilor stând la dreapta şi la stânga Lui.

Şi Domnul a zis: „Cine va amăgi pe Ahab, împăratul lui Israel, ca să se suie la Ramot în Galaad şi să piară acolo?” Au răspuns unul într-un fel, altul într-altul.

Şi un duh a venit şi s-a înfăţişat înaintea Domnului, şi a zis: „Eu îl voi amăgi.” Domnul i-a zis: ,Cum?’

,Voi ieşi’, a răspuns el, ,şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor proorocilor lui.’ Domnul a zis: „Îl vei amăgi, şi vei izbuti; ieşi, şi fă aşa.”

Şi acum, iată că Domnul a pus un duh de minciună în gura proorocilor tăi care sunt de faţă. Dar Domnul a vorbit rău împotriva ta.”

Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, apropiindu-se, a lovit pe Mica peste obraz, şi a zis: „Pe ce drum a ieşit duhul Domnului din mine ca să-ţi vorbească?”

Mica a răspuns: „Vei vedea în ziua când vei umbla, din odaie în odaie, ca să te ascunzi.”

Împăratul lui Israel a zis: „Luaţi pe Mica, şi duceţi-l la Amon, căpetenia cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului.

Şi spuneţi: „Aşa vorbeşte împăratul: „Băgaţi pe omul acesta în temniţă, şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până mă voi întoarce în pace.”

Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, n-a vorbit Domnul prin mine!” Apoi a mai zis: „Voi, toate popoarele, auziţi!”

Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot în Galaad.

Împăratul lui Israel a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să mă duc la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-au dus la luptă.

Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă mai marilor peste carele lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cel mic nici cu cel mare, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.”

Când au zărit mai marii carelor pe Iosafat, au zis: „Este împăratul lui Israel.” Şi l-au înconjurat ca să lupte cu el. Iosafat a scos un ţipăt. Domnul l-a ajutat, şi Dumnezeu i-a îndepărtat de la el.

Mai marii carelor, văzând că nu era împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.

Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel între încheieturile armăturii. Împăratul a zis celui ce-i mâna carul: „Întoarce, şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci sunt rănit.”

Lupta a fost înverşunată în ziua aceea. Împăratul lui Israel a stat în car, în faţa Sirienilor, până seara, şi a murit pe la apusul soarelui.